1altu.blogspot.com

 Îmi pare rău Astea-s cuvintele pe care nu le mai primești m-arunci în hău Primezi emoții ,nu prea mai vrei să le rostești Îmi pare rău că-mi pare rău că nu prea știu ce am făcut Dar ce-l mai rău, Îmi pare rău că mai degrabă n-am facut. Îmi pare rău momentu-i crunt, prin ce-ai trecut e inuman și știu că-i greu sau cred că știu, dar pentru tine e în van nu prea contez nu procedez corect deși dețin lista corectă, să decodez, E imposibil când cifrul e-ncleștat ca o cometă ce se îndreaptă iremediabil către lumea ce-o proiectez Cedez nervos, În cel mai calm mod posibil, resetez, orice putere din mine, mai bine tac, sau să vorbesc mai bine, iubire, te-ai stins si te-ai transformat in oul phoenix.

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier

Între amintiri și prezent, trecut si ce va fi Am impresia că am înțeles ceva dar nu mă pot opri Să țin în minte clipe, să scot în față pieptu`, dar înțeleg, c-acum trăiești infinitu` din centru. Timpu nu e o pierdere înaltă atunci când l-ai trecut Nu-i 6 dimineața și sa n-ai cui să-i spui mut că ai fi preferat un 6 dimineața-n orice clipă doar să ai o infinitate cu centrul din clepsidră. Au trecut 12 ani acum, și vor trece mai mulți Când ești în centrul universului nu tre să mai muți munți Distanța nu e o povara nu tre să tragi de tine ești acolo, ești și aici în infinitul din mine.

Dă-mi un context de viață, un context de moarte, iar apoi dă-mi visele-napoi. Lasă-mi sufletul liber, iubirea sa-nghețe, iar luminile să bată-nspre noi. Dă-mi o raza de speranță, o adiere de vânt, și-un sărut de adio. Lasă pacea să urle, elibereză-ți iubirea, eternă... ca și cum ai iubi-o. Dă-ți un ultimatum de viață, un ultimatum de moarte, și ia-ți viitoru-napoi. Un vultur să zboare să-nteleagă conștiința că noi n-am fost vreodată un doi.

In teorie da, suntem creati diferiti, nu exista urma de ADN care sa se potriveasca una cu cealalta, dar... parca lumea e plina de oameni care pretind ca sunt diferiti. Majoritatea pretind ca sunt diferiti in gandire, totusi, o majoritate de oameni ce spun acelasi lucru. Daca luam orice om si il intrebam daca e diferit fata de ceilalti, o sa-ti spuna ca e cel mai diferit om de pe planeta, si totusi.. toti zic acelasi lucru. Oare cat de diferiti suntem in gandire daca toti gandim acelasi lucru? Majoritatea vin cu aceleasi argumente, deci unde e diferenta? Cred ca adevarata diferenta se vede in omul care realizeaza cat e de comun.

Perfectă din toate punctele de vedere, Suma a trei unghiuri ce-ar putea înconjura lumea, Trei forme stilate, volum complementar prin scădere fără vreo importanță dacă e marți sau lunea. Privește lumea doar din trei puncte de vedere, Vede din unghi acut, doar să-și lărgească orizontul, să vadă totul în perfect și perfectul să vadă totul, Nu-i totul un mister, da-i un mister în decădere. Pioasă dintr-al treilea unghi câțiva s-o desconsidere, Inteligentă la interior c-ar putea fi un vid la prima vedere, Și-a descoperit frumusețea cu mult înaintea Domului din Milano, Dar n-a putut s-o aprecieze nici mama ei Theano.

Cred ca traim in era in care distribuim atat de multe cuvinte mari , incat ar trebui sa fim o lume perfecta . Eu la randul meu distribuiesc videoclipuri despre umanitate , bunatate, responsabilitate  etc. Cui sunt adresate mesajele distribuite? Cel mai probabil empatizam cu ele, de aia le distribuim. Totusi ne si identificam cu ele 100% ? Citatul meu preferat este o contemplatie , reusita , a lui Mahatma Gandhi “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”.   Momentul meu de contemplatie se termina in momentul in care eu consider ca mi-am facut “datoria” de a-i informa pe ceilalti ca trebuie sa fie schimbarea, fara sa mai aiba niciun efect asupra mea (esentialul citatului irosit) . Cel mai greu este sa schimbi ceva in bine. Nu stiu de ce dar e mult mai usor sa stricam ceva, decat sa construim . Poate din nesiguranta , cine stie…!?! Cred ca dupa ce am primit un mesaj ca cel de mai sus, am avea nevoie de un moment ( al meu poate fi acum ) intim de contemplare inte...

Nu, nu e un titlu demn de cancan sau... ceva gunoi, subiectul fiind unul destul de serios și complex. Dacă ar fi să evaluam lucrurile prețioase cum ar fi aurul, platina sau diamantele(și zic în necunoștință de cauză care și cum e mai prețios) acestea își capătă valoarea datorită rarității dar și a durabilității, cu alte cuvinte nu-și schimbă forma și consistența în timp . Dacă timpul e atât de importat pentru materiile prețioase, nu ar trebui să fie cu mult mai important pentru noi, oamenii? Cu un oarecare regret vă mărturisesc că toți suntem martori și părtinitori ai crimei secolului 21 . Cred că cel mai regretabil atunci când moare un om, este faptul că i se ia timpul pe care îl avea ,poate, la dispoziție să realizeze ceva. Aș îndrăzni să spun că timpul e mai important decât orice pe lumea asta. Dacă nu ai timp sa clădești ceva, nu poți clădi, dacă nu ai timp să iubești, nu poți iubi. Atunci care e crima secolului nostru? Răspunsul stă pe buzele noastre apr...

Trag de mine, uneori in mine-i plin de mine si parca am impresia ca nu ma mai pot abtine. Calm de fel, caut ratiuni filtrate de inima. Calm cu fler, dar toleranta din jur e minima. Trag de mine, patez camasa alba fara minte, uneori tin in mine, exeriorul purtat ca imbracaminte, alteori uit usor, alteori ma afund, alteori zbor. Pasare de noapte sau soarece ce aripile-l dor. Sunetul asurzitor, intunericu-i lumina, linistea cel mai probabil cea mai de efect morfina. Trebuie sa fii distant sau cel putin cu masca pe fata, cand viata nu te mai trateaza nici macar cu ghiata.

Trag de mine, explodez pe dinauntru, La exterior indiferent si rece, si parca se-ntrece cu mine un alt eu cat zece, apoi dispar un timp, cat, interiorul se reculege. Visez multe, uneori ma visez in munte, Mi-e frica de singuratate, mi-e dor de-o sora, vreau un frate, sa fie capabil sa ma-nteleaga ca uneori, cu oricat de multe sinapse, nu se leaga. Ma vreau bun, am impresia ca-s mereu la coada toti din jur ma ovationeaza, ma simt prada, am impresia ca totul e o minciuna, unde-i calmul? Omul de vis al exteriorului si-a pierdut charmul.

Sudoarea fruntii cade caci viatza nu`i usoara as vrea sa fie totul c-acum odinioara, ai mei parinti in jur, cu sfaruri, vorbe calde, viatza doar un joc, un foc domol ce arde. Cu voi totul a fost un mic paradis, dar tot s-a ruinat, as vrea sa fie vis, si tot ce e in urma sa ramana cosmar, si sa le-adun pe toate intr-un singur amar. Iar lacrima acum, ce pe obraz imi curge, e pentru dor de voi, iar sufletul se frange, si imi aduc aminte cand m-asteptati in prag, ati fost suflete nobile de care mi-este drag. Tu mama esti o raza, ce-nfrigurat ma incalzeste, iar tu tata esti umbra ce incalzit ma racoreste, acum ca sunteti sus eu va simt tot apoape, si dorul meu e pururi pe lacrima din pleoape...

Vrei sa intelegi cerul? Nu mai privi in sus, In inima e fierul, Si-n minte gandul pus. Vrei sa intelegi omul? Nu te uita in jur, In oglinda e unul, Si pune totu-n ciur. Vrei sa intelegi visul? Nu mai dormi mereu, Cauta paradisul, ce-l implineste-un EU.

Nu inteleg perfectul, dar iubesc ratiunea, rationez conceptul, ca nu-i doar fictiunea. Traiesc si zile albe, te-mbat in poliandre, te-nvalui cu petale iar cerul se da-n stambe. Privim norii cernuti, de-un alb imaculat, tu vezi forme de nunti, si-n jur un ambiant. Inchizi ochii usor, paca-s din fulgi de pui, te-ating si nu-s un nor, sarut usor si-mi spui: E perfect doar cu tine, si-nteleg infinitul, tu vezi din camp cu mine, inceput, nu sfarsitu.

As vrea sa pot intelege misterele universului, sa pot pasi pe stele cazatoare, Sa inchin lunii si lacuri si izvoare, sa izvorasc putere din energiile lui. As vrea sa pot adora imaginea perfecta, gasita in munti si-n desert, da-s mut si totodata orb ca efect, iar lupta mea e-n lumina defecta. As vrea sa-mi pierd memoria in fiecare zi, sa ma indragostesc zilnic de-acelasi suflet, sa pot intelege iubirea perfecta, si-n cuget Un soare si-o luna, eclipsandu-se-n mii.

                In deplinatatea intelesului, defapt inceputul e doar un marcaj, un punct zero, considerat evident de noi sau de imprejurari. Un nou an, poate doar o noua zi, o noua promisiune, o noua casa, o noua viata, poate, si totusi, suntem tot noi cei vechi, cu aceleasi pete, aceleasi ganduri, acelasi trecut si probabil o scanteie in gand ce-ar vrea sa schimbe viitorul.                 Si poate totul incepe cu o scanteie. Un foc poate pleca de la o scanteie, o idee geniala, o melodie ce poate alina o generatie, o carte buna, un viitor mai bun. Prezentul este scanteia trecutului viitorului, si daca-ti doresti un viitor mai bun, e momentul sa-l faci. Suntem marcati de trecut, ne gandim la el in prezent, pierzandu-ne viitorul.                 Cred ca a...

Curăță-ne Doamne casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o bucată de pâine pe masă. Izbăvește-ne Doamne de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot și nu a ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate și a nu duce nimic până la capăt. Scoală-ne Doamne în zori și trimite-ne la muncă, la munca cea care nu atât pentru tine, cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, cât pentru suflet. Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie, așa încât spre seară întorși acasă, împăcați cu sine și cu lumea din jur să cinăm cu ceea ce ni s-a dat - pâine și apă. Atât.

Într-un amalgam de sentimente, încerc să construiesc un text coerent. Vroiam să scriu despre bunătate, ce este, ce înseamnă, și mai ales de unde vine. Dar cred că lucrurile ar trebui să fie cunoscute de la esență. Bunătatea, cred eu, că este rodul iubirii. Iar, cum omul are o așa numită “unitate de măsură” numită logică, cea prin care reușește să compare lucrurile și să le pună în ordine, așa si Dumnezeu  “functionează” după legea, sau unitatea de măsură numită de noi, iubire. Am încercat o vreme sa înteleg de ce omul este condus de atâta ură și invidie, de ce au fost nevoie de atâtea războaie ca să se ajungă la o anumită “pace”, o așa zis ă pace în care fiecare știe ce e cel mai bine pentru toata lumea, dar nu știe ce e bine pentru el însuși. După cum se știe logica cunoaște doar două sensuri : bine sau rau, 1 sau 0. Al meu sau al tau. Înproprietărirea lucrurilor, dorința de a fi cel mai bun, întotdeauna fiind nevoie de un învins și un învingător. Iubirea spune că “ în...

Citesti ce scrie vioara, totul e trist exact ca versul ca poti citi textul fara ea,  doar ca i-ai invatat mersul poti sa nu-i auzi randurile, buzele tale le murmura compozitia e intreaga, oricum, stagul flutura Citesti ce scrie vioara, ti-e impregnat pe suflet ritmul calm mai mereu, perfect pentru duet nu gasesti interpretul, soptesti tu singur rimele sau ingani notele in gand, le torci ca felinele. Asculti ce-ti canta textul, iti canta notele-i cu rima acelasi ritm lent, ce-ti incalzeste oglinzile`n surdina parca-l anticipezi, parca se pierde-n zare ochii umezi de somn, creeaza aceeasi stare. Asculti ce-ti canta textul, pe ritm iti canta stihul, Pe-un papirus imens, danseaza note, timpul inevitabil, devine lamentabil de nesemnificativ iar intregul primeste aripi de inger, ca un calificativ

Nu vreau sa trag sfori sau sa strivesc corole vreau sa starnesc fiori ce pornesc din coloane. Nu vreau sa cladesc pietre las` pe altii s-o faca vreau sa cladesc scantei sufletu-ti sa nu taca. Nu vreau sa-ti gasesti pulsul inca e prea devreme chiar daca stii raspunsul dezvolta-l in poeme.

Nu scriu cuvinte pentru flori scriu versuri pentru cvinte. Scriu pentru suflete cu stari si hrana pentru minte. Nu scriu cuvinte pentru nori, scriu doar sa nasc fiori. Scriu pentru fisuri din stanci, si crapaturi din nori. Nu scriu cuvinte pentru ochi, scriu licori pentru cuget si cuget des dar scriu fiori iar florile-s un planset.