Treceți la conținutul principal

Despre bunătate


Într-un amalgam de sentimente, încerc să construiesc un text coerent. Vroiam să scriu despre bunătate, ce este, ce înseamnă, și mai ales de unde vine. Dar cred că lucrurile ar trebui să fie cunoscute de la esență. Bunătatea, cred eu, că este rodul iubirii. Iar, cum omul are o așa numită “unitate de măsură” numită logică, cea prin care reușește să compare lucrurile și să le pună în ordine, așa si Dumnezeu  “functionează” după legea, sau unitatea de măsură numită de noi, iubire.
Am încercat o vreme sa înteleg de ce omul este condus de atâta ură și invidie, de ce au fost nevoie de atâtea războaie ca să se ajungă la o anumită “pace”, o așa zisă pace în care fiecare știe ce e cel mai bine pentru toata lumea, dar nu știe ce e bine pentru el însuși. După cum se știe logica cunoaște doar două sensuri: bine sau rau, 1 sau 0. Al meu sau al tau. Înproprietărirea lucrurilor, dorința de a fi cel mai bun, întotdeauna fiind nevoie de un învins și un învingător.
Iubirea spune că învingător” ești atunci când reusesti sa aduci un om de partea buna a lucrurilor, de a-l face fericit. De a ajunge să-și dorească și el  să facă pe altcineva fericit.
            De aici am ajuns la concluzia că oricât ar evolua de tare tehnologia, poate că au reușit să înlocuiască o mână cu un braț artificial, poate vor reusi sa creeze un oarecare creier cu ajutorul unui procesor. Dar cu siguranță nu vor reuși să creeze un suflet. Acel ceva care ridică părul pe mână când se gândește la dorul părinților duși dintre noi, sau la acea bucurie pe care noi încă o mai simțim când primim un zambet ajutând o bătrână sa coboare o treapta prea înaltă. Totuși ce se aseamănă se aduna, si cu ce ne inconjurăm în jurul nostru, ne va influența. Acasă in fața laptopului toată ziua, la muncă la fel, pe stradă cu smartphone-ul in mână, într-un local cu tableta, făcând prezența pe rețeaua de socializare printr-un check-in. Și parcă incepem să semănăm cu dispozitivele din jurul nostru.

            Cred că omul reprezintă comuniunea dintre partea pământească și duhul, insuflat de Dumnezeu. Bunătatea, iubirea, este cea care ne mai disting pe noi de dispozitivele care ușor ușor ne controlează viața. Nu lăsa să moară sufletul din tine. Închide acum laptopul, și vizitează-ți bunicul din spital, sau prietena care e în fața laptopului la un film, că are nevoie la fel de mult de tine ca și bunicul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vis

E-un vis nomad, cancer pe maduva, ca un ger puternic in suflet de vaduva, piroanele apasa puternic pe rana, ochii inchisi, realitatea il sfarama. Da, e-a n a oara cand ma izbeste, e-un gol acolo si nimic nu opreste, sa sfarme`n cenusa, sa deschida usa, sa aeriseasca incaperea`n care domneste capusa. E-o alternativa clara, umila si sigura, dar eu aleg sa alerg pe cararea ambigua, m-a gasit raspunsul incerc sa-l ascult, da-mi trece pe la ureche ca un suier de vant.

Dor de voi

Sudoarea fruntii cade caci viatza nu`i usoara as vrea sa fie totul c-acum odinioara, ai mei parinti in jur, cu sfaruri, vorbe calde, viatza doar un joc, un foc domol ce arde. Cu voi totul a fost un mic paradis, dar tot s-a ruinat, as vrea sa fie vis, si tot ce e in urma sa ramana cosmar, si sa le-adun pe toate intr-un singur amar. Iar lacrima acum, ce pe obraz imi curge, e pentru dor de voi, iar sufletul se frange, si imi aduc aminte cand m-asteptati in prag, ati fost suflete nobile de care mi-este drag. Tu mama esti o raza, ce-nfrigurat ma incalzeste, iar tu tata esti umbra ce incalzit ma racoreste, acum ca sunteti sus eu va simt tot apoape, si dorul meu e pururi pe lacrima din pleoape...
O seara albastra invaluita in taine si tristete, contur de stih apasator apasa intre spete aripile angelice sunt grele ca fumul greu din horn un strop de suflet ce se scurge, cu mii de cuvinte ce torn. Un fulg alb de catifea preschimba griul pur, din seara albastra tainuita, e alb curat in jur, tristetea e ragaz, in tihna se asterne, si norii poeziei din cer alb pur imi cerne. Starea de beatitudine domneste in palcuri aride, din suflet de copil un foc plapand se-aprinde, si surasul de ingeras, ii simte perfectiunea... acest fulg alb ce moare crunt ce taina imi spunea.