Share…

Cred ca traim in era in care distribuim atat de multe cuvinte mari, incat ar trebui sa fim o lume perfecta. Eu la randul meu distribuiesc videoclipuri despre umanitate, bunatate, responsabilitate etc. Cui sunt adresate mesajele distribuite?

Cel mai probabil empatizam cu ele, de aia le distribuim. Totusi ne si identificam cu ele 100% ? Citatul meu preferat este o contemplatie , reusita, a lui Mahatma Gandhi “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”.  Momentul meu de contemplatie se termina in momentul in care eu consider ca mi-am facut “datoria” de a-i informa pe ceilalti ca trebuie sa fie schimbarea, fara sa mai aiba niciun efect asupra mea (esentialul citatului irosit). Cel mai greu este sa schimbi ceva in bine. Nu stiu de ce dar e mult mai usor sa stricam ceva, decat sa construim. Poate din nesiguranta, cine stie…!?!

Cred ca dupa ce am primit un mesaj ca cel de mai sus, am avea nevoie de un moment ( al meu poate fi acum ) intim de contemplare intelectuala. De ce trebuie sa fiu schimbarea pe care vreau sa o vad in lume? Ce e in neregula la mine? Cu ce gresesc atat de grav? doar sunt un om bun. Stai, ce am facut bun in ultima perioada? Am cedat locul in tramvai de cateva ori unor oameni mai in varsta. OK! Doar asta imi doresc eu sa vad in lume? Politetea si respectul tinerilor fata de cei in varsta? Nu e rau…dar nu e nici pe departe aproape de ce-mi doresc. Ma gandesc de ceva timp sa imi fac o echipa si sa mergem sa ajutam oameni evident neajutorati. Cum ar fi batrani care nu isi pot crapa lemnele de foc, sau care nu au nici macar lemne… Partea cea mai grea? Echipa. Nu cunosc destul de multi oameni. Cred ca interactionez zilnic cu colegii de munca(nevoit mai mult), iar dupa alte maxim 3 persoane. Prietana, colegul de apartament, si cate un amic, accidental. De ce asa putini? Pai, mai am cativa prieteni dar sunt la mare departare…  Totusi, de ce asa putini langa mine? Pai, sunt putin (un cuvant mic asta) cam direct …cred. Oamenii nu prea sunt multumiti cu sinceritatea. Aici probabil isi face loc proverbul care o sa-l parafrazez “Mai bine taci ce gandesti decat sa vorbesti tot ce gandesti”(altul pe care l-am distribuit orbeste).  Ok dar asta e felul meu de a zice ceva. Ca in rest am o problema de comunicare. ( Poate ai si tu problema asta? ) Prima provocare a mea: sa invat sa spun lucruri bune oamenilor. Nimic nu poate iesi rau din bine. Chiar cred in asta!

 Oricum, te rog sa nu dai share la postarea asta. Daca  te-ai ratacit pe blogul asta, cel mai probabil din greseala (sau un idiot/neatent a dat share fara sa citeasca tot “articolul”) si totusi ti-a captat atentia, vorbeste cu prietenii tai despre problema asta, a mea… Poate aveti si voi problema asta. Lasa un feedback (ex: comentariu, email). Poate ne imprietenim si ajungem sa discutam si sa crestem impreuna. Sau o sa ajungem atat de apropiati incat sa facem un bine impreuna, incepand sa schimbam lumea. Suna bine nu?