In deplinatatea
intelesului, defapt inceputul e doar un marcaj, un punct zero, considerat
evident de noi sau de imprejurari. Un nou an, poate doar o noua zi, o noua
promisiune, o noua casa, o noua viata, poate, si totusi, suntem tot noi cei
vechi, cu aceleasi pete, aceleasi ganduri, acelasi trecut si probabil o
scanteie in gand ce-ar vrea sa schimbe viitorul.
Si poate totul incepe
cu o scanteie. Un foc poate pleca de la o scanteie, o idee geniala, o melodie
ce poate alina o generatie, o carte buna, un viitor mai bun. Prezentul este
scanteia trecutului viitorului, si daca-ti doresti un viitor mai bun, e
momentul sa-l faci. Suntem marcati de trecut, ne gandim la el in prezent,
pierzandu-ne viitorul.
Cred ca ar fi momentul
sa aprindem scanteia inimii, sa o dezghetam, sa o revitalizam, sa o punem din
nou in functiune prin simtaminte mai puternice, sa distrugem ignoranta
intelectului prin capacitatea de a iubi necontenit si neconditionat.
Un nou inceput bun!
Comentarii
Trimiteți un comentariu