Treceți la conținutul principal

Eu liric (2)


Trag de mine, uneori in mine-i plin de mine
si parca am impresia ca nu ma mai pot abtine.
Calm de fel, caut ratiuni filtrate de inima.
Calm cu fler, dar toleranta din jur e minima.

Trag de mine, patez camasa alba fara minte,
uneori tin in mine, exeriorul purtat ca imbracaminte,
alteori uit usor, alteori ma afund, alteori zbor.
Pasare de noapte sau soarece ce aripile-l dor.

Sunetul asurzitor, intunericu-i lumina,
linistea cel mai probabil cea mai de efect morfina.
Trebuie sa fii distant sau cel putin cu masca pe fata,
cand viata nu te mai trateaza nici macar cu ghiata.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vis

E-un vis nomad, cancer pe maduva, ca un ger puternic in suflet de vaduva, piroanele apasa puternic pe rana, ochii inchisi, realitatea il sfarama. Da, e-a n a oara cand ma izbeste, e-un gol acolo si nimic nu opreste, sa sfarme`n cenusa, sa deschida usa, sa aeriseasca incaperea`n care domneste capusa. E-o alternativa clara, umila si sigura, dar eu aleg sa alerg pe cararea ambigua, m-a gasit raspunsul incerc sa-l ascult, da-mi trece pe la ureche ca un suier de vant.

Mai usor

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier

Adevar in bezna

In aer pluteste intunericul urii Fiinta omeneasca, fiul razbunarii, Cum pe rana deschisa ataca, Nepasatoare , de suflet te seaca. Ura cu ura, intre ele scrasnesc, Domnie cu domnie usor se sfarsesc, Rugina domneste in bezna rigid, Se invechesc si mor in palcuri de vid. Spaima, cutremur de nient si de vag, Viata e un curs intrerupt de un prag, Lumina e doar un vis, intr-un tunel stramt, Nepasarea domneste in ingerul frant.