miercuri, 9 noiembrie 2016

Adio



Dă-mi un context de viață,
un context de moarte,
iar apoi dă-mi visele-napoi.
Lasă-mi sufletul liber,
iubirea sa-nghețe,
iar luminile să bată-nspre noi.

Dă-mi o raza de speranță,
o adiere de vânt,
și-un sărut de adio.
Lasă pacea să urle,
elibereză-ți iubirea,
eternă... ca și cum ai iubi-o.

Dă-ți un ultimatum de viață,
un ultimatum de moarte,
și ia-ți viitoru-napoi.
Un vultur să zboare
să-nteleagă conștiința
că noi n-am fost vreodată un doi.

marți, 8 noiembrie 2016

Oare suntem cu totii diferiti?



In teorie da, suntem creati diferiti, nu exista urma de ADN care sa se potriveasca una cu cealalta, dar... parca lumea e plina de oameni care pretind ca sunt diferiti. Majoritatea pretind ca sunt diferiti in gandire, totusi, o majoritate de oameni ce spun acelasi lucru. Daca luam orice om si il intrebam daca e diferit fata de ceilalti, o sa-ti spuna ca e cel mai diferit om de pe planeta, si totusi.. toti zic acelasi lucru. Oare cat de diferiti suntem in gandire daca toti gandim acelasi lucru? Majoritatea vin cu aceleasi argumente, deci unde e diferenta? Cred ca adevarata diferenta se vede in omul care realizeaza cat e de comun.

marți, 19 iulie 2016

Teoria perfectiunii



Perfectă din toate punctele de vedere,
Suma a trei unghiuri ce-ar putea înconjura lumea,
Trei forme stilate, volum complementar prin scădere
fără vreo importanță dacă e marți sau lunea.

Privește lumea doar din trei puncte de vedere,
Vede din unghi acut, doar să-și lărgească orizontul,
să vadă totul în perfect și perfectul să vadă totul,
Nu-i totul un mister, da-i un mister în decădere.

Pioasă dintr-al treilea unghi câțiva s-o desconsidere,
Inteligentă la interior c-ar putea fi un vid la prima vedere,
Și-a descoperit frumusețea cu mult înaintea Domului din Milano,
Dar n-a putut s-o aprecieze nici mama ei Theano.

vineri, 4 decembrie 2015

Share…

Cred ca traim in era in care distribuim atat de multe cuvinte mari, incat ar trebui sa fim o lume perfecta. Eu la randul meu distribuiesc videoclipuri despre umanitate, bunatate, responsabilitate etc. Cui sunt adresate mesajele distribuite?
Cel mai probabil empatizam cu ele, de aia le distribuim. Totusi ne si identificam cu ele 100% ? Citatul meu preferat este o contemplatie , reusita, a lui Mahatma Gandhi “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”.  Momentul meu de contemplatie se termina in momentul in care eu consider ca mi-am facut “datoria” de a-i informa pe ceilalti ca trebuie sa fie schimbarea, fara sa mai aiba niciun efect asupra mea (esentialul citatului irosit). Cel mai greu este sa schimbi ceva in bine. Nu stiu de ce dar e mult mai usor sa stricam ceva, decat sa construim. Poate din nesiguranta, cine stie…!?!
Cred ca dupa ce am primit un mesaj ca cel de mai sus, am avea nevoie de un moment ( al meu poate fi acum ) intim de contemplare intelectuala. De ce trebuie sa fiu schimbarea pe care vreau sa o vad in lume? Ce e in neregula la mine? Cu ce gresesc atat de grav? doar sunt un om bun. Stai, ce am facut bun in ultima perioada? Am cedat locul in tramvai de cateva ori unor oameni mai in varsta. OK! Doar asta imi doresc eu sa vad in lume? Politetea si respectul tinerilor fata de cei in varsta? Nu e rau…dar nu e nici pe departe aproape de ce-mi doresc. Ma gandesc de ceva timp sa imi fac o echipa si sa mergem sa ajutam oameni evident neajutorati. Cum ar fi batrani care nu isi pot crapa lemnele de foc, sau care nu au nici macar lemne… Partea cea mai grea? Echipa. Nu cunosc destul de multi oameni. Cred ca interactionez zilnic cu colegii de munca(nevoit mai mult), iar dupa alte maxim 3 persoane. Prietana, colegul de apartament, si cate un amic, accidental. De ce asa putini? Pai, mai am cativa prieteni dar sunt la mare departare…  Totusi, de ce asa putini langa mine? Pai, sunt putin (un cuvant mic asta) cam direct …cred. Oamenii nu prea sunt multumiti cu sinceritatea. Aici probabil isi face loc proverbul care o sa-l parafrazez “Mai bine taci ce gandesti decat sa vorbesti tot ce gandesti”(altul pe care l-am distribuit orbeste).  Ok dar asta e felul meu de a zice ceva. Ca in rest am o problema de comunicare. ( Poate ai si tu problema asta? ) Prima provocare a mea: sa invat sa spun lucruri bune oamenilor. Nimic nu poate iesi rau din bine. Chiar cred in asta!

 Oricum, te rog sa nu dai share la postarea asta. Daca  te-ai ratacit pe blogul asta, cel mai probabil din greseala (sau un idiot/neatent a dat share fara sa citeasca tot “articolul”) si totusi ti-a captat atentia, vorbeste cu prietenii tai despre problema asta, a mea… Poate aveti si voi problema asta. Lasa un feedback (ex: comentariu, email). Poate ne imprietenim si ajungem sa discutam si sa crestem impreuna. Sau o sa ajungem atat de apropiati incat sa facem un bine impreuna, incepand sa schimbam lumea. Suna bine nu? 

duminică, 31 mai 2015

Crima secolului 21


Nu, nu e un titlu demn de cancan sau... ceva gunoi, subiectul fiind unul destul de serios și complex. Dacă ar fi să evaluam lucrurile prețioase cum ar fi aurul, platina sau diamantele(și zic în necunoștință de cauză care și cum e mai prețios) acestea își capătă valoarea datorită rarității dar și a durabilității, cu alte cuvinte nu-și schimbă forma și consistența în timp.
Dacă timpul e atât de importat pentru materiile prețioase, nu ar trebui să fie cu mult mai important pentru noi, oamenii? Cu un oarecare regret vă mărturisesc că toți suntem martori și părtinitori ai crimei secolului 21. Cred că cel mai regretabil atunci când moare un om, este faptul că i se ia timpul pe care îl avea ,poate, la dispoziție să realizeze ceva. Aș îndrăzni să spun că timpul e mai important decât orice pe lumea asta. Dacă nu ai timp sa clădești ceva, nu poți clădi, dacă nu ai timp să iubești, nu poți iubi.
Atunci care e crima secolului nostru? Răspunsul stă pe buzele noastre aproape zilnic:
-"Hai pe la mine să mai omorâm timpul până ce..."
Toți avem felul nostru de a omorî timpul și poate uneori epuizăm toate metodele de a o face.Cred ca omorâtul timpului poate fi foarte subiectiv, mai exact, ce pentru unii e o pierdere de timp, pentru alții poate fi un câștig. Întrebarea mea prostească rămâne: De ce să-l omori? timpul fiind unul din puținele "lucruri" care nu pot fi recâștigate. Într-o poezie  zicea că atunci când ești copil ai timp și  energie dar nu ai bani. Când ești tânăr ai bani și energie dar nu ai timp.  La bătrânețe ai bani și timp, dar nu mai ai energie. Poate învățăm ceva de aici.
Dacă ar fi să îi întreb pe bunicii mei ce ar trebui să fac cu timpul ca să nu-l pierd, cel mai probabil mi-ar spune că trebuie să-l folosesc în câștigarea veșniciei. Dacă ar fi să întreb un om al științei, savant sau biolog, probabil că mi-ar zice să învăț cât mai multe, ca să pot descoperi informații noi despre lumea în care trăim.
De aici aș putea trage concluzia clară că singurul câștig în ceea ce privește timpul este un oarecare "negoț". Un schimb tacit între timpul depus pentru câștigarea a ceea ce ne interesează.„„„
Temă de gândire: Tu cu ce schimbi timpul care oricum curge?
Recomandare la tema timpului: Replay de Ken Greemwood

joi, 27 februarie 2014

Eu liric (2)


Trag de mine, uneori in mine-i plin de mine
si parca am impresia ca nu ma mai pot abtine.
Calm de fel, caut ratiuni filtrate de inima.
Calm cu fler, dar toleranta din jur e minima.

Trag de mine, patez camasa alba fara minte,
uneori tin in mine, exeriorul purtat ca imbracaminte,
alteori uit usor, alteori ma afund, alteori zbor.
Pasare de noapte sau soarece ce aripile-l dor.

Sunetul asurzitor, intunericu-i lumina,
linistea cel mai probabil cea mai de efect morfina.
Trebuie sa fii distant sau cel putin cu masca pe fata,
cand viata nu te mai trateaza nici macar cu ghiata.

miercuri, 26 februarie 2014

Eu versus















Trag de mine, explodez pe dinauntru,
La exterior indiferent si rece,
si parca se-ntrece cu mine un alt eu cat zece,
apoi dispar un timp, cat, interiorul se reculege.

Visez multe, uneori ma visez in munte,
Mi-e frica de singuratate, mi-e dor de-o sora,
vreau un frate, sa fie capabil sa ma-nteleaga
ca uneori, cu oricat de multe sinapse, nu se leaga.

Ma vreau bun, am impresia ca-s mereu la coada
toti din jur ma ovationeaza, ma simt prada,
am impresia ca totul e o minciuna, unde-i calmul?
Omul de vis al exteriorului si-a pierdut charmul.