Nu inteleg perfectul,
dar iubesc ratiunea,
rationez conceptul,
ca nu-i doar fictiunea.
Traiesc si zile albe,
te-mbat in poliandre,
te-nvalui cu petale
iar cerul se da-n stambe.
Privim norii cernuti,
de-un alb imaculat,
tu vezi forme de nunti,
si-n jur un ambiant.
Inchizi ochii usor,
paca-s din fulgi de pui,
te-ating si nu-s un nor,
sarut usor si-mi spui:
E perfect doar cu tine,
si-nteleg infinitul,
tu vezi din camp cu mine,
inceput, nu sfarsitu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu