Sudoarea fruntii cade caci viatza nu`i usoara
as vrea sa fie totul c-acum odinioara,
ai mei parinti in jur, cu sfaruri, vorbe calde,
viatza doar un joc, un foc domol ce arde.
Cu voi totul a fost un mic paradis,
dar tot s-a ruinat, as vrea sa fie vis,
si tot ce e in urma sa ramana cosmar,
si sa le-adun pe toate intr-un singur amar.
Iar lacrima acum, ce pe obraz imi curge,
e pentru dor de voi, iar sufletul se frange,
si imi aduc aminte cand m-asteptati in prag,
ati fost suflete nobile de care mi-este drag.
Tu mama esti o raza, ce-nfrigurat ma incalzeste,
iar tu tata esti umbra ce incalzit ma racoreste,
acum ca sunteti sus eu va simt tot apoape,
si dorul meu e pururi pe lacrima din pleoape...
Comentarii
Trimiteți un comentariu