1altu.blogspot.com

Pierdut, nu stiu cum si unde ma indrum sau poate stau pe loc, poate stau in drum cuiva, nu stiu, ca toate decurg repede si-n ceata vad mai des decat vad limpede. Si spun ca sunt stresat, rod unghiile. Nu fac nimic, decat pierd noptile aiurea, si nu fac nimic sa schimb ceva, si astept parca planetele a se alinia. Da, recunosc n-am mai ras cu pofta de mult poate-am ciupit de pe mess un zambet mut, si recunosc, si m-am cam indepartat de toate asta nu`mi da motivul sa ma gandesc la moarte. Dar o fac, cam des, depresie si haos, si nu-nteleg nimic si ma indepartez de naos, incet incet lucrurile se dezvolta,uite proportia am pierdut multe doar ca sa-mi castig portia.

Am picurat cu ceara peste mana, am simtit. Am inteles subit ca nu`i de joaca, mi-am amintit, ca florile se ofilesc cu tot cu apa, iar fluturele traieste doar o zi pe pamant dar dupa? Am carat greutati doar crezand c-o sa schimb dar sufletul nu iarta simple gramezi de plumb si n-am simtit nimic, tacerea doar apasa ce faci, ce lasi pe maine iar maine, iti spui lasa... Am incercat sa inteleg nimicuri, si-a durut. Logica s-a lovit de nebunie, dar n-am vrut, ca nu stiam ca-i vorba de iubire, cand n-am gasit raspunsuri, m-am grabit, si ce-am gasit a fost dezamagire.

In aer pluteste intunericul urii, fiinta omeneasca, fiul razbunarii, cum, pe rana deschisa ataca, nepasatoare si de suflet te seaca. Ura cu ura, intre ele scrasnesc, domnie cu domnie usor se sfarsesc, rugina domneste in bezna rigid, se invechesc si mor in palcuri de vid. Spaima, cutremur de neant si de vag, viata-i un curs intrerupt de un prag, lumina-i doar un vis, intr-un tunel stramt, nepasarea domneste-n ingerul frant.

Inchis in camera aia de deja prea mult timp, jaluzelele trase, toamna acelasi vechi anotimp, si vrei sa le ridici, da-s umezite cum tie gandu, ca nu`i nevoie sa-ti lacrimeze ochii sa umezesti pamantul. Te-atrage patul, sentimentul singuratatii te apasa, Si vrei sa tragi de tine cu-orice forta, dar corpul iti zice lasa.. Cufundat in oceanul vietii, esti cel mai prost innotator, Si-ti zici ca e de neatins visul de-a mai putea fi supravietuitor. Acum esti in capul cascadei si jos stii ca te-asteapta moartea, in spate e puterea apei, ce-a ucis aproape totul cum spunea CARTEA, si vrei sa te impotrivesti esti gata sa te-nfrunti pe tine si speri s-apara orice sa te salveze, ce faci cand speranta nu mai vine? Cum ai ajuns in cap de cascada?Cum te-a modelat timpul, si cum.. ai fost asa de las, cand altii iti spuneau exact acum! Si ar fi timpul sa incerci sa-ti omori timpul de om sa vezi ca daca deschizi ochii largi e soare-afara in asta ar trebui sa crezi.

Cantaresc, cu luminile stinse si privesc, rationez, pierd in zare atitudini ce domneau, cutezand,ganduri diforme ca dezamagesc, mi-aminteau, c-as aceleasi ganduri ce le reluau. Chibzuiesc, sa traiesc modest prin slove, pretinzand, ca cel mai slab hocheist, si traiesc, dar gandesc ca niste minti bolnave, cu raspunsuri firave ca de trombonist. Sarguiesc, sa nu rup corole sa strivesc, cazand pradei, caut ulcele de lut, manuiesc, cu teama si cu ura si-mi doresc, ca atunci cand le ating sa fie totul tacut.