1altu.blogspot.com

E ca un râu rece,în viitură, ce trece prin tine constant, și împinge pietre continuu, nu te poți apropia, totu-i distant. Totu-i ca vântul, nu-l vezi, iar ploaia umezește pământul, iar gândul ca va trece odată și-așteaptă rândul... Tot în teroare pe-aici nu va mai trece nimic curând. Trec speranțele, sentimentele reci peste peisaj frânt, că, ce ascunde realitatea în interior e mai profund, iar în vâltoare e-un pește, alt gând, alt cânt. Chiar dacă-i domol, cu siguranță-i revoltător, iar pentru interpret devine de nesuportat și-asurzitor. Nu-i leac, nici fleac, e-o punte ce te ține amorțit, e exact ca morfina, doar că te răpune un pic, câte-un pic. Citatul zilei:  Suferinta sparge timpul si orele de repaos. Ea face din noapte dimineata si din dupa-amiaza, noapte. William Shakespeare

Afara-i rece iar in surdina se aud picuri, Nu vad nimic e intuneric si viziunea-mi face figuri. Sunt inconstient sau poate am orbit pentru o clipa, sunt necunoscut in lumea fara limita. Am parul ars de la soare sau am insolatie, ceva din jur e ud, poate-a tunat, sau e o fibrilatie. Coioti simt urma, frica e`n turma, unu urla realizez ca nu-s singur, si-aud clopot in turla. Incep sa ma misc, poate-am ratat iesirea E-un hol prea lung sa vad lumina ce mi-ar reda puterea, Ajung cu un picior in aer, sunt sigur ca-s afar` sunt gata sa cad, tresar, ma tin de perna asta-i primul cosmar. Noapte buna!

In ceea ce priveste privitul, privesc in gol. Nu ma pot numi luptator cat timp am pierdut si`i intuneric si lupta nici macar nu a inceput. Nu am motive, epilogul e in primordiu. Au trait au plecat, eu am platit, am tremurat, am dat din coate m-am fortat, nimeni n-a castigat. Privesc in gol, iar ceea ce priveste privitul. Sunt la fel de gol cat si pe dinauntru Caut sa intru e doar praf, mizerie dar e in lucru.

Traiesc in vina, ca n-am putut face mai mult, dau vina pe altii doar sa nu raman mut. Dau vina pe viata, acum timpul e umplut de spatii. Dau vina pe mine, pentru ce n-au facut altii. Poate ar trebui sa trec peste, poate... nu, poate din asta reuseste sa treaca...altul, Poate ca peste toate eu sunt actul de dreptate, poate asta ar trebui sa ma ridice peste toate. Si da stiu ca eu sunt cel ce-ar trebui sa se ridice, din asta si sa le spuna altora sa nu mai pice, dar vezi tu, ca sa ridic pe altii trebui s-o fac eu, Sper doar ca raspunsul meu se regaseste in stilou.

Am nod în gât, lacrimile-mi îmbată fața e totul in ceață, ceața are propria viață, Știu, timpul o să dărâme vualul pictat Dar lasă urme adânci pe suflet sculptat. Și tot aștepți să treacă, și poate și nodul va dispărea, și dispare, în urmă cu timpul, dar fii sigur că reapare la fiecare secundă ce-aduce în minte ce-n suflet abundă. Gândul rămane tulbure dar vezi mai clar Vualul se ridică dar cortine apar. Unii ii spun experiență, alții maturitate Eu pot sa-ti spun ca ai dat cu ochi de moarte. https://soundcloud.com/tentoes/sad-piano

Traiesc in viata reala ca un actor, nimeni nu-mi zice motor, in filmul vietii amator, nu am aripi sa zbor dar am pretentii de cascador, fara onor. Imi trebuie ambitie, ma izbesc de clape ca-s ca un pian iar corzile imi sunt dezacordate, nu stiu sa cant, chiar daca-ncerc oricum nu-mi iese, poate... ei au dreptate. Un gram de vise, spulberate de nori, stau de o vecie in ploaie, iar ploaia tine pana`n zori din zori apare soare, rezele imi deranjeaza porii, te-astept sa-mi alungi norii. Schitez zambete false, de deja prea mult timp, creez iluzii pentru altii, traiesc in deziluzii, simt traiesc in contratimp, iar tot se misca mult prea repede, sau mult prea lent.