1altu.blogspot.com

Cred ca traim in era in care distribuim atat de multe cuvinte mari , incat ar trebui sa fim o lume perfecta . Eu la randul meu distribuiesc videoclipuri despre umanitate , bunatate, responsabilitate  etc. Cui sunt adresate mesajele distribuite? Cel mai probabil empatizam cu ele, de aia le distribuim. Totusi ne si identificam cu ele 100% ? Citatul meu preferat este o contemplatie , reusita , a lui Mahatma Gandhi “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”.   Momentul meu de contemplatie se termina in momentul in care eu consider ca mi-am facut “datoria” de a-i informa pe ceilalti ca trebuie sa fie schimbarea, fara sa mai aiba niciun efect asupra mea (esentialul citatului irosit) . Cel mai greu este sa schimbi ceva in bine. Nu stiu de ce dar e mult mai usor sa stricam ceva, decat sa construim . Poate din nesiguranta , cine stie…!?! Cred ca dupa ce am primit un mesaj ca cel de mai sus, am avea nevoie de un moment ( al meu poate fi acum ) intim de contemplare inte...

Nu, nu e un titlu demn de cancan sau... ceva gunoi, subiectul fiind unul destul de serios și complex. Dacă ar fi să evaluam lucrurile prețioase cum ar fi aurul, platina sau diamantele(și zic în necunoștință de cauză care și cum e mai prețios) acestea își capătă valoarea datorită rarității dar și a durabilității, cu alte cuvinte nu-și schimbă forma și consistența în timp . Dacă timpul e atât de importat pentru materiile prețioase, nu ar trebui să fie cu mult mai important pentru noi, oamenii? Cu un oarecare regret vă mărturisesc că toți suntem martori și părtinitori ai crimei secolului 21 . Cred că cel mai regretabil atunci când moare un om, este faptul că i se ia timpul pe care îl avea ,poate, la dispoziție să realizeze ceva. Aș îndrăzni să spun că timpul e mai important decât orice pe lumea asta. Dacă nu ai timp sa clădești ceva, nu poți clădi, dacă nu ai timp să iubești, nu poți iubi. Atunci care e crima secolului nostru? Răspunsul stă pe buzele noastre apr...

Trag de mine, uneori in mine-i plin de mine si parca am impresia ca nu ma mai pot abtine. Calm de fel, caut ratiuni filtrate de inima. Calm cu fler, dar toleranta din jur e minima. Trag de mine, patez camasa alba fara minte, uneori tin in mine, exeriorul purtat ca imbracaminte, alteori uit usor, alteori ma afund, alteori zbor. Pasare de noapte sau soarece ce aripile-l dor. Sunetul asurzitor, intunericu-i lumina, linistea cel mai probabil cea mai de efect morfina. Trebuie sa fii distant sau cel putin cu masca pe fata, cand viata nu te mai trateaza nici macar cu ghiata.

Trag de mine, explodez pe dinauntru, La exterior indiferent si rece, si parca se-ntrece cu mine un alt eu cat zece, apoi dispar un timp, cat, interiorul se reculege. Visez multe, uneori ma visez in munte, Mi-e frica de singuratate, mi-e dor de-o sora, vreau un frate, sa fie capabil sa ma-nteleaga ca uneori, cu oricat de multe sinapse, nu se leaga. Ma vreau bun, am impresia ca-s mereu la coada toti din jur ma ovationeaza, ma simt prada, am impresia ca totul e o minciuna, unde-i calmul? Omul de vis al exteriorului si-a pierdut charmul.

Sudoarea fruntii cade caci viatza nu`i usoara as vrea sa fie totul c-acum odinioara, ai mei parinti in jur, cu sfaruri, vorbe calde, viatza doar un joc, un foc domol ce arde. Cu voi totul a fost un mic paradis, dar tot s-a ruinat, as vrea sa fie vis, si tot ce e in urma sa ramana cosmar, si sa le-adun pe toate intr-un singur amar. Iar lacrima acum, ce pe obraz imi curge, e pentru dor de voi, iar sufletul se frange, si imi aduc aminte cand m-asteptati in prag, ati fost suflete nobile de care mi-este drag. Tu mama esti o raza, ce-nfrigurat ma incalzeste, iar tu tata esti umbra ce incalzit ma racoreste, acum ca sunteti sus eu va simt tot apoape, si dorul meu e pururi pe lacrima din pleoape...

Vrei sa intelegi cerul? Nu mai privi in sus, In inima e fierul, Si-n minte gandul pus. Vrei sa intelegi omul? Nu te uita in jur, In oglinda e unul, Si pune totu-n ciur. Vrei sa intelegi visul? Nu mai dormi mereu, Cauta paradisul, ce-l implineste-un EU.

Nu inteleg perfectul, dar iubesc ratiunea, rationez conceptul, ca nu-i doar fictiunea. Traiesc si zile albe, te-mbat in poliandre, te-nvalui cu petale iar cerul se da-n stambe. Privim norii cernuti, de-un alb imaculat, tu vezi forme de nunti, si-n jur un ambiant. Inchizi ochii usor, paca-s din fulgi de pui, te-ating si nu-s un nor, sarut usor si-mi spui: E perfect doar cu tine, si-nteleg infinitul, tu vezi din camp cu mine, inceput, nu sfarsitu.