1altu.blogspot.com

Vrei sa intelegi cerul? Nu mai privi in sus, In inima e fierul, Si-n minte gandul pus. Vrei sa intelegi omul? Nu te uita in jur, In oglinda e unul, Si pune totu-n ciur. Vrei sa intelegi visul? Nu mai dormi mereu, Cauta paradisul, ce-l implineste-un EU.

Nu inteleg perfectul, dar iubesc ratiunea, rationez conceptul, ca nu-i doar fictiunea. Traiesc si zile albe, te-mbat in poliandre, te-nvalui cu petale iar cerul se da-n stambe. Privim norii cernuti, de-un alb imaculat, tu vezi forme de nunti, si-n jur un ambiant. Inchizi ochii usor, paca-s din fulgi de pui, te-ating si nu-s un nor, sarut usor si-mi spui: E perfect doar cu tine, si-nteleg infinitul, tu vezi din camp cu mine, inceput, nu sfarsitu.

As vrea sa pot intelege misterele universului, sa pot pasi pe stele cazatoare, Sa inchin lunii si lacuri si izvoare, sa izvorasc putere din energiile lui. As vrea sa pot adora imaginea perfecta, gasita in munti si-n desert, da-s mut si totodata orb ca efect, iar lupta mea e-n lumina defecta. As vrea sa-mi pierd memoria in fiecare zi, sa ma indragostesc zilnic de-acelasi suflet, sa pot intelege iubirea perfecta, si-n cuget Un soare si-o luna, eclipsandu-se-n mii.

                In deplinatatea intelesului, defapt inceputul e doar un marcaj, un punct zero, considerat evident de noi sau de imprejurari. Un nou an, poate doar o noua zi, o noua promisiune, o noua casa, o noua viata, poate, si totusi, suntem tot noi cei vechi, cu aceleasi pete, aceleasi ganduri, acelasi trecut si probabil o scanteie in gand ce-ar vrea sa schimbe viitorul.                 Si poate totul incepe cu o scanteie. Un foc poate pleca de la o scanteie, o idee geniala, o melodie ce poate alina o generatie, o carte buna, un viitor mai bun. Prezentul este scanteia trecutului viitorului, si daca-ti doresti un viitor mai bun, e momentul sa-l faci. Suntem marcati de trecut, ne gandim la el in prezent, pierzandu-ne viitorul.                 Cred ca a...

Curăță-ne Doamne casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o bucată de pâine pe masă. Izbăvește-ne Doamne de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot și nu a ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate și a nu duce nimic până la capăt. Scoală-ne Doamne în zori și trimite-ne la muncă, la munca cea care nu atât pentru tine, cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, cât pentru suflet. Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie, așa încât spre seară întorși acasă, împăcați cu sine și cu lumea din jur să cinăm cu ceea ce ni s-a dat - pâine și apă. Atât.

Într-un amalgam de sentimente, încerc să construiesc un text coerent. Vroiam să scriu despre bunătate, ce este, ce înseamnă, și mai ales de unde vine. Dar cred că lucrurile ar trebui să fie cunoscute de la esență. Bunătatea, cred eu, că este rodul iubirii. Iar, cum omul are o așa numită “unitate de măsură” numită logică, cea prin care reușește să compare lucrurile și să le pună în ordine, așa si Dumnezeu  “functionează” după legea, sau unitatea de măsură numită de noi, iubire. Am încercat o vreme sa înteleg de ce omul este condus de atâta ură și invidie, de ce au fost nevoie de atâtea războaie ca să se ajungă la o anumită “pace”, o așa zis ă pace în care fiecare știe ce e cel mai bine pentru toata lumea, dar nu știe ce e bine pentru el însuși. După cum se știe logica cunoaște doar două sensuri : bine sau rau, 1 sau 0. Al meu sau al tau. Înproprietărirea lucrurilor, dorința de a fi cel mai bun, întotdeauna fiind nevoie de un învins și un învingător. Iubirea spune că “ în...

Citesti ce scrie vioara, totul e trist exact ca versul ca poti citi textul fara ea,  doar ca i-ai invatat mersul poti sa nu-i auzi randurile, buzele tale le murmura compozitia e intreaga, oricum, stagul flutura Citesti ce scrie vioara, ti-e impregnat pe suflet ritmul calm mai mereu, perfect pentru duet nu gasesti interpretul, soptesti tu singur rimele sau ingani notele in gand, le torci ca felinele. Asculti ce-ti canta textul, iti canta notele-i cu rima acelasi ritm lent, ce-ti incalzeste oglinzile`n surdina parca-l anticipezi, parca se pierde-n zare ochii umezi de somn, creeaza aceeasi stare. Asculti ce-ti canta textul, pe ritm iti canta stihul, Pe-un papirus imens, danseaza note, timpul inevitabil, devine lamentabil de nesemnificativ iar intregul primeste aripi de inger, ca un calificativ