1altu.blogspot.com

Traiesti in vid, ar trebui sa recunosti ca nu te cunosti, si vezi modele-n cele mai urate si hidoase masti. Ti-ai pierdut toata-ncrederea, cand trebuia s-o intaresti, copiezi fara sa filtrezi, ar trebui sa pui totul in balanta, sa cantaresti. Visezi s-ajungi o stea, dar nu uita ca stelele-s pe cer si toti iti cer exceptionalul, asta iti da tie fler? Trezeste-te, ceasul e inamicul tau forte, sa te gandesti c-un moment de somnolenta te poate costa in orice clipa vieti omenesti. Nu pui pret pe tine, doar pentru ca ti-au pus altii etichete, aceleasi fete cochete ce trebuie sub orice pret sa fie multumite. Ei bine ele-s papusarul, iar tu, te misti de ate, intelegi? Chiciul de acum, te va costa curand, momente, sau cine stie ani intregi. Sunt constiinta ta, si inca dorm adanc. Trezeste-ma! Eu pot fi cea care te poate ghida corect. Resusciteaza-ma, sa pot sa te ajut, sa pui in balanta totul, sa te ghidez, Eu pot fi drumul corect, sau poate cararea pe car...

Ai constiinta-n pioneze, sufletul in tepe si n-ai mai vrea sa te-ntepe, atatea etape, atatea stepe, sete, enervarea-apare repede neliniste, puterea slaba, dar increde-te. Si lupti cu fiare, un suflet toreador dar teama apare ,si, la cel mai bun luptator dar totusi pierzator, c-a ramas jucator iar contradictia e un principiu-nselator. Plecat, dar totodata doi ochi de supraveghiat iar nelinistea nu e un sentiment ciudat, pragmatic, dar totodata impregnant, concentrarea, lucrul cel mai important.

un decor sumbru,poate prea neglijent descrierea perfecta a psihicului meu, absent, pierdut odata, patat de nenumarate ori cautand fericirea ca un cautator de comori. si vrea, zboara, da orice pala de vant il doboara si orice fiara de pe pamant pentru el e fatala. si ce ar trebui s-aleg? visator sau realist? dar rezolvarea n-o gaseste nici cel mai bun chimist. plecat, a nu stiu cat-a oara, zdruncinat dezamagit de cei mai apropiati, ciudat increderea gasit-odata a disparut pe veci odata cu asta raman vechii mei doi ochi reci.

Sub un suspin apasator, asterne-un chip feeric, sub lacrima, indurator, asteapt-un dor edenic. Sub ochii reci, maruntzi, domneste sfant rutina obosit de stropii crunti ce dezveleste tina... Si fericireai vis, si lacrima-l face cosmar, si toate duc spre-un pur abis, de-l gusti il simtzi amar, Dar durere-ai alinata, bratele se-ntind... cu`n sarut pe fruntea-i lata si-o`mbratisare curata.

Nu ma pot regasi, cazut intr-un continuu abis pe tine te vad in poze, in memorie,in vis dar esti doar de neatins, capturata de memorie nu vrea sa te piarda, chiar de-ai ramane istorie. e ca si cum ai rupe parte din mine si tu te-ai usca si ar ramane doar jumatate sufletu spune tu cum sa fac, uite`ma cum innebunesc vorbesc cu o poza parca ar fi chiar ceva firesc si cresc. sperante parca-i primavara`n suflet parca-i toamna ca-i tot ofilit in sunet poate-i doar o iluzie si poate-am avut parte de confuzie si tu ai ramas doar lut.

Raza se-apleaca sa-i mangaie chipul clipa prezenta ii stratifica in tablouri timpul lumina straluceste, si duce-n cer o vraja aripile-angelice pentru ea sta de straja. Tot ce-are in jur, e limpede, pur, apleaca din apa cristal un susur sur, constiinta-ncarcata, descarca-mpacata aura alba cu stropi de sange-i patata. Apoi.. totul,e alb, e simplu si clar cand de-odata,sclipiri de fericiri apar, cand tot ce-si doreste e cu totu`mplinit, azi dimineatza, un copil i-a zambit:)

O seara albastra invaluita in taine si tristete, contur de stih apasator apasa intre spete aripile angelice sunt grele ca fumul greu din horn un strop de suflet ce se scurge, cu mii de cuvinte ce torn. Un fulg alb de catifea preschimba griul pur, din seara albastra tainuita, e alb curat in jur, tristetea e ragaz, in tihna se asterne, si norii poeziei din cer alb pur imi cerne. Starea de beatitudine domneste in palcuri aride, din suflet de copil un foc plapand se-aprinde, si surasul de ingeras, ii simte perfectiunea... acest fulg alb ce moare crunt ce taina imi spunea.