O seara albastra invaluita in taine si tristete,
contur de stih apasator apasa intre spete
aripile angelice sunt grele ca fumul greu din horn
un strop de suflet ce se scurge, cu mii de cuvinte ce torn.
Un fulg alb de catifea preschimba griul pur,
din seara albastra tainuita, e alb curat in jur,
tristetea e ragaz, in tihna se asterne,
si norii poeziei din cer alb pur imi cerne.
Starea de beatitudine domneste in palcuri aride,
din suflet de copil un foc plapand se-aprinde,
si surasul de ingeras, ii simte perfectiunea...
acest fulg alb ce moare crunt ce taina imi spunea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu