Treceți la conținutul principal

Nu ma pot regasi

Nu ma pot regasi,
cazut intr-un continuu abis
pe tine te vad in poze,
in memorie,in vis
dar esti doar de neatins,
capturata de memorie
nu vrea sa te piarda,
chiar de-ai ramane istorie.

e ca si cum ai rupe
parte din mine si tu
te-ai usca si ar ramane
doar jumatate sufletu
spune tu cum sa fac,
uite`ma cum innebunesc
vorbesc cu o poza parca
ar fi chiar ceva firesc si cresc.

sperante parca-i
primavara`n suflet
parca-i toamna
ca-i tot ofilit in sunet
poate-i doar o iluzie
si poate-am avut
parte de confuzie
si tu ai ramas doar lut.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vis

E-un vis nomad, cancer pe maduva, ca un ger puternic in suflet de vaduva, piroanele apasa puternic pe rana, ochii inchisi, realitatea il sfarama. Da, e-a n a oara cand ma izbeste, e-un gol acolo si nimic nu opreste, sa sfarme`n cenusa, sa deschida usa, sa aeriseasca incaperea`n care domneste capusa. E-o alternativa clara, umila si sigura, dar eu aleg sa alerg pe cararea ambigua, m-a gasit raspunsul incerc sa-l ascult, da-mi trece pe la ureche ca un suier de vant.

Dor de voi

Sudoarea fruntii cade caci viatza nu`i usoara as vrea sa fie totul c-acum odinioara, ai mei parinti in jur, cu sfaruri, vorbe calde, viatza doar un joc, un foc domol ce arde. Cu voi totul a fost un mic paradis, dar tot s-a ruinat, as vrea sa fie vis, si tot ce e in urma sa ramana cosmar, si sa le-adun pe toate intr-un singur amar. Iar lacrima acum, ce pe obraz imi curge, e pentru dor de voi, iar sufletul se frange, si imi aduc aminte cand m-asteptati in prag, ati fost suflete nobile de care mi-este drag. Tu mama esti o raza, ce-nfrigurat ma incalzeste, iar tu tata esti umbra ce incalzit ma racoreste, acum ca sunteti sus eu va simt tot apoape, si dorul meu e pururi pe lacrima din pleoape...
O seara albastra invaluita in taine si tristete, contur de stih apasator apasa intre spete aripile angelice sunt grele ca fumul greu din horn un strop de suflet ce se scurge, cu mii de cuvinte ce torn. Un fulg alb de catifea preschimba griul pur, din seara albastra tainuita, e alb curat in jur, tristetea e ragaz, in tihna se asterne, si norii poeziei din cer alb pur imi cerne. Starea de beatitudine domneste in palcuri aride, din suflet de copil un foc plapand se-aprinde, si surasul de ingeras, ii simte perfectiunea... acest fulg alb ce moare crunt ce taina imi spunea.