duminică, 4 septembrie 2011

Pleoape















Inchis in camera aia de deja prea mult timp,
jaluzelele trase, toamna acelasi vechi anotimp,
si vrei sa le ridici, da-s umezite cum tie gandu,
ca nu`i nevoie sa-ti lacrimeze ochii sa umezesti pamantul.

Te-atrage patul, sentimentul singuratatii te apasa,
Si vrei sa tragi de tine cu-orice forta, dar corpul iti zice lasa..
Cufundat in oceanul vietii, esti cel mai prost innotator,
Si-ti zici ca e de neatins visul de-a mai putea fi supravietuitor.

Acum esti in capul cascadei si jos stii ca te-asteapta moartea,
in spate e puterea apei, ce-a ucis aproape totul cum spunea CARTEA,
si vrei sa te impotrivesti esti gata sa te-nfrunti pe tine
si speri s-apara orice sa te salveze, ce faci cand speranta nu mai vine?

Cum ai ajuns in cap de cascada?Cum te-a modelat timpul, si cum..
ai fost asa de las, cand altii iti spuneau exact acum!
Si ar fi timpul sa incerci sa-ti omori timpul de om sa vezi
ca daca deschizi ochii largi e soare-afara in asta ar trebui sa crezi.