Treceți la conținutul principal

Pleoape















Inchis in camera aia de deja prea mult timp,
jaluzelele trase, toamna acelasi vechi anotimp,
si vrei sa le ridici, da-s umezite cum tie gandu,
ca nu`i nevoie sa-ti lacrimeze ochii sa umezesti pamantul.

Te-atrage patul, sentimentul singuratatii te apasa,
Si vrei sa tragi de tine cu-orice forta, dar corpul iti zice lasa..
Cufundat in oceanul vietii, esti cel mai prost innotator,
Si-ti zici ca e de neatins visul de-a mai putea fi supravietuitor.

Acum esti in capul cascadei si jos stii ca te-asteapta moartea,
in spate e puterea apei, ce-a ucis aproape totul cum spunea CARTEA,
si vrei sa te impotrivesti esti gata sa te-nfrunti pe tine
si speri s-apara orice sa te salveze, ce faci cand speranta nu mai vine?

Cum ai ajuns in cap de cascada?Cum te-a modelat timpul, si cum..
ai fost asa de las, cand altii iti spuneau exact acum!
Si ar fi timpul sa incerci sa-ti omori timpul de om sa vezi
ca daca deschizi ochii largi e soare-afara in asta ar trebui sa crezi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vis

E-un vis nomad, cancer pe maduva, ca un ger puternic in suflet de vaduva, piroanele apasa puternic pe rana, ochii inchisi, realitatea il sfarama. Da, e-a n a oara cand ma izbeste, e-un gol acolo si nimic nu opreste, sa sfarme`n cenusa, sa deschida usa, sa aeriseasca incaperea`n care domneste capusa. E-o alternativa clara, umila si sigura, dar eu aleg sa alerg pe cararea ambigua, m-a gasit raspunsul incerc sa-l ascult, da-mi trece pe la ureche ca un suier de vant.

Mai usor

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier

Adevar in bezna

In aer pluteste intunericul urii Fiinta omeneasca, fiul razbunarii, Cum pe rana deschisa ataca, Nepasatoare , de suflet te seaca. Ura cu ura, intre ele scrasnesc, Domnie cu domnie usor se sfarsesc, Rugina domneste in bezna rigid, Se invechesc si mor in palcuri de vid. Spaima, cutremur de nient si de vag, Viata e un curs intrerupt de un prag, Lumina e doar un vis, intr-un tunel stramt, Nepasarea domneste in ingerul frant.