luni, 5 septembrie 2011

Strapuns

















In aer pluteste intunericul urii,
fiinta omeneasca, fiul razbunarii,
cum, pe rana deschisa ataca,
nepasatoare si de suflet te seaca.

Ura cu ura, intre ele scrasnesc,
domnie cu domnie usor se sfarsesc,
rugina domneste in bezna rigid,
se invechesc si mor in palcuri de vid.

Spaima, cutremur de neant si de vag,
viata-i un curs intrerupt de un prag,
lumina-i doar un vis, intr-un tunel stramt,
nepasarea domneste-n ingerul frant.