Treceți la conținutul principal

Nimicuri
















Am picurat cu ceara peste mana, am simtit.
Am inteles subit ca nu`i de joaca, mi-am amintit,
ca florile se ofilesc cu tot cu apa,
iar fluturele traieste doar o zi pe pamant
dar dupa?

Am carat greutati doar crezand c-o sa schimb
dar sufletul nu iarta simple gramezi de plumb
si n-am simtit nimic, tacerea doar apasa
ce faci, ce lasi pe maine iar maine,
iti spui lasa...

Am incercat sa inteleg nimicuri, si-a durut.
Logica s-a lovit de nebunie, dar n-am vrut,
ca nu stiam ca-i vorba de iubire,
cand n-am gasit raspunsuri, m-am grabit,
si ce-am gasit a fost dezamagire.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vis

E-un vis nomad, cancer pe maduva, ca un ger puternic in suflet de vaduva, piroanele apasa puternic pe rana, ochii inchisi, realitatea il sfarama. Da, e-a n a oara cand ma izbeste, e-un gol acolo si nimic nu opreste, sa sfarme`n cenusa, sa deschida usa, sa aeriseasca incaperea`n care domneste capusa. E-o alternativa clara, umila si sigura, dar eu aleg sa alerg pe cararea ambigua, m-a gasit raspunsul incerc sa-l ascult, da-mi trece pe la ureche ca un suier de vant.
Trimiteți un comentariu
posturi anterioare

Mai usor

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier
Trimiteți un comentariu
posturi anterioare
O seara albastra invaluita in taine si tristete, contur de stih apasator apasa intre spete aripile angelice sunt grele ca fumul greu din horn un strop de suflet ce se scurge, cu mii de cuvinte ce torn. Un fulg alb de catifea preschimba griul pur, din seara albastra tainuita, e alb curat in jur, tristetea e ragaz, in tihna se asterne, si norii poeziei din cer alb pur imi cerne. Starea de beatitudine domneste in palcuri aride, din suflet de copil un foc plapand se-aprinde, si surasul de ingeras, ii simte perfectiunea... acest fulg alb ce moare crunt ce taina imi spunea.
Trimiteți un comentariu
posturi anterioare