1altu.blogspot.com

Nu scriu cuvinte pentru flori scriu versuri pentru cvinte. Scriu pentru suflete cu stari si hrana pentru minte. Nu scriu cuvinte pentru nori, scriu doar sa nasc fiori. Scriu pentru fisuri din stanci, si crapaturi din nori. Nu scriu cuvinte pentru ochi, scriu licori pentru cuget si cuget des dar scriu fiori iar florile-s un planset.

Uneori ma simt pe ace, alteori ca`n carapace, uneori vad in trecutul, viitorul inceput, uneori veghez prin pleoape, alteori nici nu simt noapte, uneori plang din iubire, alteori zambesc trufie, uneori vad dragostea-n pereche, alteori o vad in stepe, uneori vad ratiunea, alteori, prefer minunea, uneori prefer cu multi, tu? alteori urasc tumultu`, uneori viori soptesc, alteori ma zdranganesc, uneori poftesc si dulce, alteori privesc spre cruce, uneori am observat, alteori am criticat uneori visam un vis, astazi in cosmar e stins, uneori visez ca pot, sa ma trezesc iar nepot. odata o sa se-ntample, pan`atunci renunt la lupte.

Beatitudine în declin spre stări făr` atitudine. Rugină, funingine și ceva stări firave și fine, contur apăsat umplut cu gol întinat și urme de rouă. S-a pornit vijelia, și-acum stă să plouă. Am stat în soare, cu picioarele în apă de munte. Am stat cu sufletu`n război iar acum face punte, între ce-a simțit, ce-a văzut și ce-o să se`ntâmple ce trage de lacrimi să iasă spre tâmple? Da, stau cu fața spre cer, parcă îmi cer drepturi, Și poate am mii de`ntrebari, si prea puține răspunsuri, ceru`mi raspunde firav, norii pictează rama, îndulcește amarul, și îmi alungă treama.

E ca un râu rece,în viitură, ce trece prin tine constant, și împinge pietre continuu, nu te poți apropia, totu-i distant. Totu-i ca vântul, nu-l vezi, iar ploaia umezește pământul, iar gândul ca va trece odată și-așteaptă rândul... Tot în teroare pe-aici nu va mai trece nimic curând. Trec speranțele, sentimentele reci peste peisaj frânt, că, ce ascunde realitatea în interior e mai profund, iar în vâltoare e-un pește, alt gând, alt cânt. Chiar dacă-i domol, cu siguranță-i revoltător, iar pentru interpret devine de nesuportat și-asurzitor. Nu-i leac, nici fleac, e-o punte ce te ține amorțit, e exact ca morfina, doar că te răpune un pic, câte-un pic. Citatul zilei:  Suferinta sparge timpul si orele de repaos. Ea face din noapte dimineata si din dupa-amiaza, noapte. William Shakespeare

Afara-i rece iar in surdina se aud picuri, Nu vad nimic e intuneric si viziunea-mi face figuri. Sunt inconstient sau poate am orbit pentru o clipa, sunt necunoscut in lumea fara limita. Am parul ars de la soare sau am insolatie, ceva din jur e ud, poate-a tunat, sau e o fibrilatie. Coioti simt urma, frica e`n turma, unu urla realizez ca nu-s singur, si-aud clopot in turla. Incep sa ma misc, poate-am ratat iesirea E-un hol prea lung sa vad lumina ce mi-ar reda puterea, Ajung cu un picior in aer, sunt sigur ca-s afar` sunt gata sa cad, tresar, ma tin de perna asta-i primul cosmar. Noapte buna!

In ceea ce priveste privitul, privesc in gol. Nu ma pot numi luptator cat timp am pierdut si`i intuneric si lupta nici macar nu a inceput. Nu am motive, epilogul e in primordiu. Au trait au plecat, eu am platit, am tremurat, am dat din coate m-am fortat, nimeni n-a castigat. Privesc in gol, iar ceea ce priveste privitul. Sunt la fel de gol cat si pe dinauntru Caut sa intru e doar praf, mizerie dar e in lucru.

Traiesc in vina, ca n-am putut face mai mult, dau vina pe altii doar sa nu raman mut. Dau vina pe viata, acum timpul e umplut de spatii. Dau vina pe mine, pentru ce n-au facut altii. Poate ar trebui sa trec peste, poate... nu, poate din asta reuseste sa treaca...altul, Poate ca peste toate eu sunt actul de dreptate, poate asta ar trebui sa ma ridice peste toate. Si da stiu ca eu sunt cel ce-ar trebui sa se ridice, din asta si sa le spuna altora sa nu mai pice, dar vezi tu, ca sa ridic pe altii trebui s-o fac eu, Sper doar ca raspunsul meu se regaseste in stilou.