Treceți la conținutul principal

Spre cer



Beatitudine în declin spre stări făr` atitudine.
Rugină, funingine și ceva stări firave și fine,
contur apăsat umplut cu gol întinat și urme de rouă.
S-a pornit vijelia, și-acum stă să plouă.

Am stat în soare, cu picioarele în apă de munte.
Am stat cu sufletu`n război iar acum face punte,
între ce-a simțit, ce-a văzut și ce-o să se`ntâmple
ce trage de lacrimi să iasă spre tâmple?

Da, stau cu fața spre cer, parcă îmi cer drepturi,
Și poate am mii de`ntrebari, si prea puține răspunsuri,
ceru`mi raspunde firav, norii pictează rama,
îndulcește amarul, și îmi alungă treama.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mai usor

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier
Trimiteți un comentariu
posturi anterioare

Îmi pare rău

 Îmi pare rău Astea-s cuvintele pe care nu le mai primești m-arunci în hău Primezi emoții ,nu prea mai vrei să le rostești Îmi pare rău că-mi pare rău că nu prea știu ce am făcut Dar ce-l mai rău, Îmi pare rău că mai degrabă n-am facut. Îmi pare rău momentu-i crunt, prin ce-ai trecut e inuman și știu că-i greu sau cred că știu, dar pentru tine e în van nu prea contez nu procedez corect deși dețin lista corectă, să decodez, E imposibil când cifrul e-ncleștat ca o cometă ce se îndreaptă iremediabil către lumea ce-o proiectez Cedez nervos, În cel mai calm mod posibil, resetez, orice putere din mine, mai bine tac, sau să vorbesc mai bine, iubire, te-ai stins si te-ai transformat in oul phoenix.
Trimiteți un comentariu
posturi anterioare

Nouă a doua

Între amintiri și prezent, trecut si ce va fi Am impresia că am înțeles ceva dar nu mă pot opri Să țin în minte clipe, să scot în față pieptu`, dar înțeleg, c-acum trăiești infinitu` din centru. Timpu nu e o pierdere înaltă atunci când l-ai trecut Nu-i 6 dimineața și sa n-ai cui să-i spui mut că ai fi preferat un 6 dimineața-n orice clipă doar să ai o infinitate cu centrul din clepsidră. Au trecut 12 ani acum, și vor trece mai mulți Când ești în centrul universului nu tre să mai muți munți Distanța nu e o povara nu tre să tragi de tine ești acolo, ești și aici în infinitul din mine.
Trimiteți un comentariu
posturi anterioare