Beatitudine în declin spre stări făr` atitudine.
Rugină, funingine și ceva stări firave și fine,
contur apăsat umplut cu gol întinat și urme de rouă.
S-a pornit vijelia, și-acum stă să plouă.
Am stat în soare, cu picioarele în apă de munte.
Am stat cu sufletu`n război iar acum face punte,
între ce-a simțit, ce-a văzut și ce-o să se`ntâmple
ce trage de lacrimi să iasă spre tâmple?
Da, stau cu fața spre cer, parcă îmi cer drepturi,
Și poate am mii de`ntrebari, si prea puține răspunsuri,
ceru`mi raspunde firav, norii pictează rama,
îndulcește amarul, și îmi alungă treama.
Comentarii
Trimiteți un comentariu