Treceți la conținutul principal

Suferință





E ca un râu rece,în viitură, ce trece prin tine constant,
și împinge pietre continuu, nu te poți apropia, totu-i distant.
Totu-i ca vântul, nu-l vezi, iar ploaia umezește pământul,
iar gândul ca va trece odată și-așteaptă rândul...

Tot în teroare pe-aici nu va mai trece nimic curând.
Trec speranțele, sentimentele reci peste peisaj frânt,
că, ce ascunde realitatea în interior e mai profund,
iar în vâltoare e-un pește, alt gând, alt cânt.

Chiar dacă-i domol, cu siguranță-i revoltător,
iar pentru interpret devine de nesuportat și-asurzitor.
Nu-i leac, nici fleac, e-o punte ce te ține amorțit,
e exact ca morfina, doar că te răpune un pic, câte-un pic.


Citatul zilei: 
Suferinta sparge timpul si orele de repaos. Ea face din noapte dimineata si din dupa-amiaza, noapte. William Shakespeare

Comentarii

  1. Frumos Ionute.bravo ... Versurile + Instrumentalul trezesc ceva in tine !Good JOB!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mai usor

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier

Îmi pare rău

 Îmi pare rău Astea-s cuvintele pe care nu le mai primești m-arunci în hău Primezi emoții ,nu prea mai vrei să le rostești Îmi pare rău că-mi pare rău că nu prea știu ce am făcut Dar ce-l mai rău, Îmi pare rău că mai degrabă n-am facut. Îmi pare rău momentu-i crunt, prin ce-ai trecut e inuman și știu că-i greu sau cred că știu, dar pentru tine e în van nu prea contez nu procedez corect deși dețin lista corectă, să decodez, E imposibil când cifrul e-ncleștat ca o cometă ce se îndreaptă iremediabil către lumea ce-o proiectez Cedez nervos, În cel mai calm mod posibil, resetez, orice putere din mine, mai bine tac, sau să vorbesc mai bine, iubire, te-ai stins si te-ai transformat in oul phoenix.

Nouă a doua

Între amintiri și prezent, trecut si ce va fi Am impresia că am înțeles ceva dar nu mă pot opri Să țin în minte clipe, să scot în față pieptu`, dar înțeleg, c-acum trăiești infinitu` din centru. Timpu nu e o pierdere înaltă atunci când l-ai trecut Nu-i 6 dimineața și sa n-ai cui să-i spui mut că ai fi preferat un 6 dimineața-n orice clipă doar să ai o infinitate cu centrul din clepsidră. Au trecut 12 ani acum, și vor trece mai mulți Când ești în centrul universului nu tre să mai muți munți Distanța nu e o povara nu tre să tragi de tine ești acolo, ești și aici în infinitul din mine.