E ca un râu rece,în viitură, ce trece prin tine constant,
și împinge pietre continuu, nu te poți apropia, totu-i distant.
Totu-i ca vântul, nu-l vezi, iar ploaia umezește pământul,
iar gândul ca va trece odată și-așteaptă rândul...
Tot în teroare pe-aici nu va mai trece nimic curând.
Trec speranțele, sentimentele reci peste peisaj frânt,
că, ce ascunde realitatea în interior e mai profund,
iar în vâltoare e-un pește, alt gând, alt cânt.
Chiar dacă-i domol, cu siguranță-i revoltător,
iar pentru interpret devine de nesuportat și-asurzitor.
Nu-i leac, nici fleac, e-o punte ce te ține amorțit,
e exact ca morfina, doar că te răpune un pic, câte-un pic.
Citatul zilei:
Suferinta sparge timpul si orele de repaos. Ea face din noapte dimineata si din dupa-amiaza, noapte. William Shakespeare
Frumos Ionute.bravo ... Versurile + Instrumentalul trezesc ceva in tine !Good JOB!
RăspundețiȘtergere