Treceți la conținutul principal

Suferință





E ca un râu rece,în viitură, ce trece prin tine constant,
și împinge pietre continuu, nu te poți apropia, totu-i distant.
Totu-i ca vântul, nu-l vezi, iar ploaia umezește pământul,
iar gândul ca va trece odată și-așteaptă rândul...

Tot în teroare pe-aici nu va mai trece nimic curând.
Trec speranțele, sentimentele reci peste peisaj frânt,
că, ce ascunde realitatea în interior e mai profund,
iar în vâltoare e-un pește, alt gând, alt cânt.

Chiar dacă-i domol, cu siguranță-i revoltător,
iar pentru interpret devine de nesuportat și-asurzitor.
Nu-i leac, nici fleac, e-o punte ce te ține amorțit,
e exact ca morfina, doar că te răpune un pic, câte-un pic.


Citatul zilei: 
Suferinta sparge timpul si orele de repaos. Ea face din noapte dimineata si din dupa-amiaza, noapte. William Shakespeare

Comentarii

  1. Frumos Ionute.bravo ... Versurile + Instrumentalul trezesc ceva in tine !Good JOB!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vis

E-un vis nomad, cancer pe maduva, ca un ger puternic in suflet de vaduva, piroanele apasa puternic pe rana, ochii inchisi, realitatea il sfarama. Da, e-a n a oara cand ma izbeste, e-un gol acolo si nimic nu opreste, sa sfarme`n cenusa, sa deschida usa, sa aeriseasca incaperea`n care domneste capusa. E-o alternativa clara, umila si sigura, dar eu aleg sa alerg pe cararea ambigua, m-a gasit raspunsul incerc sa-l ascult, da-mi trece pe la ureche ca un suier de vant.

Mai usor

Mai usor mi-ar fi sa tac Decat sa ma lupt cu vantul Cuvantul mi-e fara trac Nu-i latin si nici de dac. mi-ar fi mai usor sa zbor daca tot ce-as sti e cuibul singur sub un singur nor sa nu stiu ce-i ala dor. Mai usor mi-ar fi sa zbier sa dezleg din piept furia mai usor mi-ar fi sa pier chiar si cu suflet de fier

Adevar in bezna

In aer pluteste intunericul urii Fiinta omeneasca, fiul razbunarii, Cum pe rana deschisa ataca, Nepasatoare , de suflet te seaca. Ura cu ura, intre ele scrasnesc, Domnie cu domnie usor se sfarsesc, Rugina domneste in bezna rigid, Se invechesc si mor in palcuri de vid. Spaima, cutremur de nient si de vag, Viata e un curs intrerupt de un prag, Lumina e doar un vis, intr-un tunel stramt, Nepasarea domneste in ingerul frant.