Stralucesc ochii oglinzii,
Gandul nu e impacat,
dar privind din coltzul grinzii
parca tot-i spulberat...
Nici soarele nu mai apune,
cand sunt posomorat,
si lacrima din ochi spune
un suflet nou ai omorat.
Defapt stau la ferestra,
dar parca nu sunt eu,
si nu`i o oglire-albastra,
ci raza dura de la Dumnezeu.
Dar lacrima nu e a mea,
iar sufletul e-al ei...
si ochin`sangeratzi i`avea
cu insumi spinii mei...
Comentarii
Trimiteți un comentariu